Am cercetat o vreme, alături de colegi cercetători de la CNSAS, arhivele fostei Securităţi, cu privire la soarta făuritorilor Unirii după 1945, cînd s-a instaurat regimul comunist din România, descoperind cum majoritatea lor au avut de plătit patriotismul arătat în 1918 – unii, chiar cu viaţa, alţii cu persecuţii, care au durat pînă la restul vieţii lor, din cauza trecutului politic şi a faptului că făceau parte din elita comunităţilor transilvănene, care trebuia distrusă. Dar în arhivele poliţiei politice comuniste, vine rar vorba despre eveniment în sine. Pentru Securitate, Marea Unire a intrat pe ”agendă” abia în 1967, cînd a fost elaborat un plan secret de recuperare politică a Unirii, în beneficiul Partidului Comunist. Operaţiunea a purtat nume de cod ”Gemina”. Cu această ocazie, s-au adunat din ţară mai multe mărturii cu privire la Adunarea de la Alba Iulia, între care o găsesc drept cea mai impresionantă pe aceea a văduvei preotului Vasile Căpâlnean din Vereşmont – Turda.
Lasă un răspuns