”Jurnal din anul ciumei” al lui Daniel Defoe, despre despre ciuma bubonică izbucnită în Londra, în 1665, pare scris în Bucureştiul zilelor noastre. În România orice a devenit posibil. Inclusiv ca această ”ciumă” care ne guvernează sub alte culori decît cea trecută, ”roşie”, să se transforme de-a dreptul într-o epidemie. Bucureştiul e asaltat de gunoaie în care colcăie şobolani, asaltaţi, la un loc cu oamenii, de valuri de ţînţari. Sînt toate premizele pentru izbucnirea unei epidemii. De la munţii de resturi menajere pestilenţiale ale Clotildei Armand şi din cauza întîrzierii deratizării, de către Nicuşor Dan. Peste toate, s-a pornit un adevărat război, între liberalii şi useriştii de la conducerea Primăriei Generale şi a Prefecturii, pînă la cei din primăriile de sector. E şi un război nevăzut, între şobolanii gunoaielor şi ţînţarii care-i asaltează, pe ei şi apoi pe oameni, anunţînd parcă, pînă să vină ”valul patru” al Covid-ului, că vom putea experimenta în capitală pînă şi ciuma, cum n-a mai fost în Bucureşti de 203 ani încoace, din vremea lui vodă Caragea.
Lasă un răspuns