Nu e obligatoriu întotdeauna ca ”istoria să se repete”, mai ales în zilele noastre, cînd lumea nu mai e una ”tăcută” şi trăim într-o eră a comunicaţiilor. Dar orori se pot întîmpla şi se întîmplă, le vedem ”comunicate” în fiecare zi. Nimic nu le poate împiedica, sînt parte din natura umană. Ele sînt sporite însă într-o situaţie de război şi un regim de ocupaţie, care dau frîu liber celor mai animalice porniri, ale celui puternic şi învingător asupra celui slab şi învins. Se pare că lumea se pregăteşte de război. Ruşii se adună la graniţele Ucrainei. Ce înseamnă, dincolo de ororile războiului în sine, o ocupaţie militară a trupelor ruseşti? Bunicii noştri îşi mai aduc aminte cum a fost în ’44-’45 şi au o idee despre cam ce i-ar aştepta pe vecinii ucrainieni, dacă sînt învinşi. Noi, nu. Documentele de epocă din arhivele poliţieneşti româneşti dau o imagine sumbră a unui timp în care demnitatea se schimbă în resemnare şi curajul în supunere.
Lasă un răspuns